Vlad Mixich: O fi bine să-ți lauzi copilul? Și dacă da, cât de mult și cum? Psihologia și neuroștiințele au găsit și demonstrat științific răspunsul la aceste întrebări, doar că noi trăim în România extremelor: prinși între modelul de „dom Goe” și modelul „unde dă tata, crește”. Dar dacă nu ești un tată fixist sau o mamă care le știe pe toate, atunci înseamnă că ai deschiderea să înveți ceva ce se poate dovedi folositor pentru copilul tău. Așa că deschide-ți urechile și ascute-ți atenția. Vine pastila de creier la mixul de Sănătate.

Există o credință larg răspândită la noi în România: că ce ți-e scris în stele nu prea poți schimba. Nu-ți poți schimba nici personalitatea, nici mai deștept nu poți fi decât erai când te-ai născut. Acestui fel de a vedea lucrurile, psihologii i-au dat o denumire simplă: „gândire fixă”. Celeilalte perspective, cea a oamenilor care cred că se pot îmbunătăți de-a lungul vieții și că nu e totul bătut în cuie, psihologii i-au spus „gândire de creștere”. După ce au pus etichetele acestea, au început să studieze experimental cele două categorii de oameni.

Carol Dweck, căci ea a început astfel de studii, este profesor de psihologie motivațională la Universitatea Stanford. Ce a descoperit ea și echipa ei nu cade defel bine pozitiviștilor care susțin că orice copil trebuie lăudat și încurajat până în pânzele albe pentru că, susțin ei, stima de sine este ingredientul esențial al succesului. În realitate lucrurile nu stau chiar așa. Copiii care sunt lăudați imediat în special pentru deșteptăciunea lor dezvoltă acest tip de “gândire fixă” care are un efect foarte periculos: copilul începe să respingă orice provocări mai dificile. Copii cărora li s-a repetat că sunt extrem de talentați și dăruiți, renunță repede atunci când li se pune în față o problemă dificil de rezolvat.

Și de ce e asta periculos? Pentru că doar în încercările dificile și în problemele grele un copil învață ce este eșecul și experimentează pe propria-i piele cât de mult poate învăța din propriile greșeli. Contrar a ceea ce cred cei mai mulți, spune Carol Dweck, „atunci când lăudăm deșteptăciunea unui copil asta i se poate întoarce împotrivă făcându-l excesiv de îngrijorat despre cât de deștept este și foarte vulnerabil la orice eșec”.

Citeşte şi:  La ce ne ajută plasticitatea creierului

Echipa profesoarei Dweck de la Stanford a realizat un studiu celebru într-o școală americană unde elevii aveau probleme serioase la testele de matematică. Cei 700 de elevi au fost împărțiți în două grupuri: primul grup, cel de control, a primit ore suplimentare de matematică. Celui de-al doilea grup, pe lângă suplimentul de matematică, i s-a predat un modul special despre plasticitatea creierului și faptul că inteligența și chiar IQ-ul pot fi dezvoltate în timpul vieții. Rezultatul după un semestru: notele la matematică ale elevilor din al doilea grup s-au îmbunătățit considerabil. Singura diferență între cele două grupuri de elevi fiind modulul în care au fost învățați că inteligența nu e ceva bătut în cuie.

Sigur, soluția nu e să nu ne mai lăudăm deloc copiii. Ci s-o facem altfel decât suntem obișnuiți. Psihologii au observat cum copiii care sunt lăudați nu pentru deșteptăciunea lor, ci pentru cât de mult efort au depus pentru a rezolva o problemă, devin cu timpul mai muncitori, mai capabili să depășească felurite obstacole și, poate cel mai important, dezvoltă acel tip de „gândire de creștere” în care devin convinși că inteligența poate fi dezvoltată și nu este o fatalitate scrisă în stele. De ce este o astfel de gândire benefică? Toate studiile psihologice comportamentale au constatat că cel mai important factor în obținerea succesului profesional și personal nu este neapărat talentul nativ, ci disponibilitatea individuală de a munci cât mai mult și de a nu ceda în fața obstacolelor.

Cu alte cuvinte, când îl lăudați pe ăla micu toată ziua cu cât de deștept este, e posibil ca mai degrabă să vă lăudați propriul bagaj genetic. Și, în același timp, să vă lipsiți copilul de o lecție esențială: că secretul succesului este 80% transpirație și doar 20% inspirație. E dovedit științific.