Vlad Mixich: Există o singură măsură constant pozitivă pusă în practică de ultimele trei guverne ale României, că e guvernul Ponta, Cioloș sau Dragnea: mărirea salariilor medicilor. Dar știți, suntem ca în reclamele unde ce e important e scris jos, mic și cu litere șterse.

Cei pe care se sprijină sistemul medical românesc, și anume medicii de familie, nu sunt incluși în aceste măriri. Și încă ceva: există posibilitatea ca mărirea salariilor medicilor, oricât ar fi ea de consistentă, să nu rezolve problema reală a pacientului român. Iată de ce.

Deși România este țara din Uniunea Europeană care produce cei mai mulți absolvenți de medicină raportat la populație, tot România are, alături de Polonia, cei mai puțini medici practicieni. O cincime din posturile existente în spitalele românești sunt neocupate. Explicația cea mai la îndemână: un exod masiv a medicilor români în afara țării. Dar aceasta nu este singura explicație.

Specialitățile unde avem cea mai acută lipsă sunt medicina de urgență și anestezia, două specialități fără de care nu se poate face o medicină modernă. Și asta este doar problema cea mai mică.

Rezultatele preliminare ale unei analize a Observatorului Român de Sănătate arată clar că la noi problema nu este doar numărul redus al medicilor, ci și felul în care ei sunt distribuiți pe teritoriul României. În Timiș, Cluj, București și Dolj avem cei mai mulți medici din țară și cele mai puține posturi vacante. În același timp, în Ialomița și Călărași avem medici foarte puțini și – țineți-vă bine – aproape jumătate din posturile din spitale neocupate. Alte zone care stau foarte rău sunt Tulcea, Olt, Vaslui și Bacău. Există 14 spitale în România care au avut deficit de personal de peste 50% – și acestea nu sunt în orașele mari.

Cu alte cuvinte, cu cât spitalul este așezat într-un județ mai puțin important, mai departe de un centru universitar și mai mic, cu atât este mai mare șansa să ducă o acută lipsă de medici. De obicei populația din astfel de județe este mai săracă și mai expusă riscurilor financiare care apar odată cu boala. Pentru o măicuță bolnavă din Amara/Ialomița, deplasarea până la spitalul din București, singurul unde găsește un medic cu specialitatea de care are nevoie, este mult mai împovărător financiar decât pentru un bucureștean sau un clujean care are trei cabinete medicale la colțul străzii.
Felul în care funcționează acest sistem al nostru nu face altceva decât să-i lovească și mai tare pe acei bolnavi care sunt deja năpăstuiți fie că s-au născut unde nu trebuie, fie că pur și simplu nu au reușit să agonisească suficient.

Citeşte şi:  Corupţia în sănătate

Deși în esență bună, simpla mărire la grămadă a salariilor medicilor nu va rezolva mare lucru. De altfel, distribuția extrem de inegală a medicilor în România nu s-a modificat deloc în ultimii ani, deși aceștia au fost ani de creșteri consecutive a veniturilor în sistemul sanitar. Soluții ar exista: crearea unor programe de stimulare și dotare a medicilor de familie din rural, dar cum vă spuneam mai devreme aceștia sunt deocamdată lăsați pe dinafară. Sau ani de stagiatură pentru medicii rezidenți în orașele mici. Sau caravane medicale la țară.

De fapt caravanele medicale există deja și au succes, dar nu sunt făcute de statul român. Ci tot de medici. De medici și de studenții la medicină care știu exact unde e nevoia mai mare.