Vlad Mixich: Astăzi am pentru voi o poveste care nu va fi prea populară printre susținătorii dedicați ai justiției. Și nu vorbesc doar despre cei din România. Un studiu, destul de celebru în lumea psihologilor, a analizat o mie de decizii judecătorești ale comisiilor de eliberare condiționată. S-a constatat că șansa unui deținut de a fi eliberat condiționat crește la 65% imediat după pauza de masă luată de judecători, în timp ce la finalul zilei de lucru, șansa deținutului de a fi eliberat scade la 20%.

Cu alte cuvinte, deciziile judecătorilor nu sunt atât de raționale și obiective pe cât speram, ci ele depind foarte mult de circumstanțele în care sunt luate. E un adevăr științific dovedit pe care nu-l veți auzi prea des spus în spațiul public. Dar de ce se întâmplă asta? Fenomenul poartă numele de egodepleție și înseamnă că ariile creierului implicate în planificare și luarea deciziilor obosesc. Atât voința, cât și puterea de decizie este o resursă biologică strict limitată și judecătorii studiați devin cu atât mai goliți de energie cu cât trebuie să ia mai multe decizii pe zi.

Într-un alt experiment, psihologul Roy Baumeister de la Universitatea din Queensland, i-a rugat pe oameni să se uite la un film trist. Însă primul grup a fost rugat să-și controleze emoțiile, în timp ce al doilea a primit permisiunea să plângă dacă simte nevoia. După film, fiecare persoană a fost rugată să facă un exercițiu fizic cât de mult timp poate. Toți cei care au fost nevoiți să-și controleze emoțiile au renunțat mai repede. Explicația e aceeași: auto-controlul necesită un efort de voință care ne consumă din energia pe care am putea-o folosi la următoarea activitate pe care trebuie să o facem. Fenomenul este dovedit și prin imagistică neuronală: în creierul celor care țin cură de slăbire se activează o zonă numită cortex prefrontal dorsolateral doar atunci când oamenii aleg mâncarea sănătoasă în detrimentul celei la care poftesc. S-ar părea că zona respectivă este unul dintre sediile voinței.

Citeşte şi:  Creierul din prezent și străinul din viitorul tău

Faptul că noi oamenii nu suntem niște ființe atât de raționale pe cât ne-ar plăcea să credem este un adevăr lipsit de popularitate. Oricât de dovedit științific ar fi, nu ne convine să auzim că o bună parte din deciziile noastre sunt influențate mai degrabă de detalii biologice de a căror existență nici nu suntem conștienți. Studiul injectării oxitocinei, supra-numit hormonul iubirii, este deja celebru. Bărbaților îndrăgostiți de partenera lor li s-a injectat o mică doză suplimentară din acest hormon. Au fost apoi rugați să dea note atractivității mai multor femei. Atunci când aveau oxitocină în plus, bărbații au dat cea mai mare notă partenerei lor, nu altora, și chiar au păstrat o distanță fizică mai mare față de femeile din cameră decât bărbații care nu primiseră injecția. Așadar până și infidelitatea conjugală, care servește atât de bine atât scriitorilor cât și regizorilor, este în bună măsură influențată de ecuația biochimică a corpului nostru într-un anumit moment.

Acest tip de descoperiri științifice despre care am vorbit des la Mixul de Sănătate sunt încă la început și probabil vor schimba societatea și felul în care suntem organizați. Astfel de descoperiri sunt deja folosite în tratarea dependenței de droguri sau de alcool dar și, complet ne-etic, în manipularea deciziei celui care votează. Însă consistența lor este dată de combinația dintre psihologie și medicină, combinație care ne permite să tragem cu ochiul în ungherele funcționării creierului uman. Ce descoperim acolo nu e întotdeauna confortabil, la fel ca orice adevăr științific. Poate fi neplăcut, poate fi ne-popular, dar asta nu înseamnă că nu există.