Vlad Mixich: Azi nu mai vorbim despre inteligența noastră, ci despre inteligența altora. Mă rog, e tot o inteligență creată de oameni, doar că nu e umană și, în medicină, se vorbește tot mai frecvent despre ea: inteligența artificială. Ce e inteligența asta artificială și ce se poate face cu ea în medicină? Așa, ca o definiție generală, inteligență artificială au sistemele computerizate care pot îndeplini sarcini pentru care, în mod normal, e nevoie de un om: de exemplu să facă traduceri dintr-o limbă în alta, să recunoască imagini sau grimasele emoționale ale unui vorbitori și … important pentru medicină… să ia decizii și să poată face mișcări extrem de fine într-un spațiu de dimensiuni microscopice.

Practic tot ce înseamnă tehnologie medicală nouă are, mai mult sau mai puțin, de-a face cu inteligența artificială. Lucruri science-fiction în anul 2000 acum sunt intrate în practica medicală curentă. Și evoluția nu s-a terminat. Din contră, e în plină explozie. Gata, se va termina cu endoscopiile sau colonoscopiile neplăcute. Deja a fost aprobată în Statele Unite o cameră, PillCam, care cântărește sub 4 grame și pe care pacientul o înghite ca pe o pastilă, iar medicul poate detecta un ulcer sau studia motilitatea intestinală.

PillCam nici măcar nu mai e ceva atât de spectaculos. ClearPoint e un sistem inteligent bazat pe algoritmi care îi ajută pe neurochirurgi să determine exact care este poziția în adâncimea creierului uman unde vor să ajungă cu intervenția sau unde doresc să administreze, punctual, un medicament. Zona respectivă este practic localizată tridimensional și chirurgiii pot face ceva de neînchipuit în anul 2000: pot administra pacienților injecții direct în creier. Și acest sistem e deja aprobat de câțiva ani buni. Au fost deja aprobați roboți pentru folosirea lor în telemedicină, există disponibil inclusiv un pancreas artificial.

Dar ce e cu adevărat fabulos este ce pot face computerele cu milioanele de date colectate de la pacienți. Există deja zeci de softuri care pot identifica tipare în modul în care diverși indicatori medicali interacționează și, pe baza acestor tipare, pot face predicții despre bolile de care pacientul va suferi, sau dacă diagnosticul este corect, sau ce tratament este mai potrivit pentru specificul individual al pacientului. Practic, computerele au fost învățate să mimeze gândirea umană și să genereze predicții iar în medicină, care a devenit în ultimul secol un domeniu uriaș, asta poate îmbunătăți considerabil atât siguranța cât și șansele de vindecare ale pacientului.

Citeşte şi:  Ați fi de acord să vă donați corpul după moarte?

Există deja studii care măsoară performanța mașinilor inteligente comparativ cu medici în a diagnostica anumite boli. Mașinile sunt mai bune decât oamenii în diagnosticarea infarctului, a accidentelor vasculare sau a autismului. Oamenii sunt mai buni diagnosticieni în medicina de familie sau în microscopie. Există și o explicație: cu cât diagnosticele dintr-o specialitate medicală sunt mai standardizate, cu atât mașinile inteligente pot lucra mai repede și mai bine decât oamenii. Dar atunci când cazurile particulare sau nespecificitatea simptomelor sunt regula, oamenii sunt diagnosticienii mai buni.

Știu că pare o ficțiune ca în România să avem astfel de aparate în spitale. Dar nu e o ficțiune: există câteva clinici chiar în București unde PillCam este deja folosită. Roboții chirurgicali nu mai sunt o raritate chiar atât de mare în România. Și, inevitabil, vor veni și restul. Iar medicii nu au de ce se teme. Complexitatea medicinii depășește astăzi capacitatea de procesare a creierului uman, iar medicul asistat de inteligența artificială nu va fi altceva decât un X-men care vede, aude și înțelege de 10 mii de ori mai bine decât o făcea profesorul lui din facultate.