Vlad Mixich: Cum ar fi ca medicii din România să nu mai poată lucra în același timp și într-un spital de stat și într-o clinică privată? Există țări europene unde această regulă există deja, dar și țări unde așa ceva ar fi de negândit.

Subiectul a făcut vâlvă în ultimul timp în România și doctorul Raed Arafat, cel care l-a pus pe masă, are o obsesie mai veche cu el. Încă din 2013 a vorbit public despre asta și ministrul Sănătății de atunci, Eugen Nicolăescu, a preluat povestea. Dar n-a ținut mult: partidul i-a dat repede peste degete și totul a fost îngropat. Ce l-a apucat pe Raed Arafat să reînvie acum un subiect atât de controversat? Ne spune chiar el:

„Pentru că este un moment zero. Există acum o creștere a veniturilor care va duce la venituri decente în sectorul public. Nu mai putem folosi scuza că plata este foarte mică și că nu se poate trăi. Știm că există o problemă foarte serioasă, o problemă între cele două sectoare unde medici și alte categorii de personal merg în ambele sectoare paralel și deservesc doi patroni. Adică patronul public, sau statul cum zicem, și patronul privat care este comercial. Deservesc împreună doi patroni luând salariul de la un loc și comisioane sau altfel de venituri de la celălalt loc. Bolnavul devine victimă. Comportamentul este diferit: în fața pacientului în sectorul public este comportament rece, clasic, cum îl știm și ceea ce îl nemulțumește de multe ori pe bolnav, fără să generalizăm. Te duci la sectorul privat și aceeași persoane de multe ori au altfel de comportament: drăguț, uman.”

Dincolo de acuzele ideologice de comunism sau autoritarism, parcă este totuși un sâmbure de adevăr în ceea ce spune Raed Arafat. Pe lângă conflictele de interese despre care el vorbește, pacientul mai este plimbat, adesea nejustificat, între spitalul public și o clinică privată și ajunge practic de plătească de două ori pentru același lucru: prima oară când își plătește asigurarea medicală de stat și a doua oară când pune banul pe tejgheaua clinicii private.

Citeşte şi:  La ce ne ajută plasticitatea creierului

O critică justificată adusă propunerii lui Raed Arafat este că prin interzicerea dublei practici, și la stat și la privat, se va accentua criza de medici. Adică spitalele de stat vor fi părăsite de medici dornici să lucreze la privat. Cum răspunde Arafat? “Trebuie să fie făcută analiză dar eu nu văd de ce să fie supra-accentuată. Mai degrabă acum este accentuată pentru că această penurie, vrem sau nu vrem, există, iar un medic care trebuie să fie într-un loc este folosit în două și nu face treaba bine cel puțin într-unul din cele două locuri.”

Așa e, există multe dezavantaje ale acestui fenomen al dublei practici, dar sunt și câteva avantaje. Pentru cei care își permit costurile din privat, timpii de așteptare se scurtează foarte mult. Rar auzi în România de pacienți care trebuie să aștepte cu lunile să facă un RMN, cum se întâmplă în Anglia. Un alt avantaj, de această dată pentru politicieni, este că nu trebuie să ne crească taxele. E limpede oricui că banii din sistemul medical de stat nu ajung dar, pentru cei care nu au mai prins sănătatea la stat, există întotdeauna o clinică privată la colț.

Acest concubinaj între medicina publică și cea privată a dus la apariția în România a unor pseudo-asigurări de sănătate private care funcționează fain-frumos pentru cei care și le permit. Dar nu și pentru ceilalți. Și să știți că povestea ne afectează pe toți, nu doar pe medici. În ciuda părerii generale, o parte importantă din medicina românească este privatizată. Estimările spun că 80% din clinicile ambulatorii sunt private, majoritatea laboratoarelor sunt private și cam 20% din serviciile spitalicești sunt private. În esență, asta nu este nicio problemă. Problema apare însă atunci când unii profită mai mult decât alții de aceste situații. Și aici nu vorbim despre ideologii, ci despre vieți de oameni. Căci nu uitați: sănătatea nu ar trebui să aibă culoare politică.