Vlad Mixich: Aud frecvent oameni care merg la spital, de obicei la urgențe, plângându-se că nu sunt văzuți imediat de un medic sau că o asistentă i-a repezit. Dar să știți că, în vremea în care eram tânăr medic rezident, de nimic nu ne era mai teamă și mai greu decât de gărzi. Vorba șefului meu de atunci: Dacă pacientul intră pe picioarele lui la Urgență, înseamnă că poate să mai aștepte.

Sună cinic, nu-i așa? Dar puneți-vă puțin în locul medicului român care este de gardă în spital de 33 de ore. Atât durează în medie o tură de gardă într-un spital românesc. Să fim clari: e vorba de 33 de ore neîntrerupte timp în care, dacă are norocul să nu țină singur linia de gardă, medicul abia dacă reușește să fure 2-3 ore de somn.

De altfel, spune aceeași statistică realizată de o federație sanitară, un medic român lucrează săptămânal în medie 62 de ore. Asta înseamnă peste 12 ore zilnic dacă medicul se încăpățânează să își păstreze libere week-endurile și 9 ore pe zi dacă lucrează și sâmbăta și duminica. Legislația europeană prevede că un medic nu poate lucra mai mult de 48 de ore pe săptămână pentru că, dacă o face, începe să pună în pericol sănătatea: atât a lui, cât și a pacienților pe care-i îngrijește.

Să fi de gardă într-un spital mare de urgență seamănă uneori cu o zi pe front: dincolo de sânge, de țipete, de realitatea care este departe de ficțiunea romanțată a serialelor americane de profil. Sunt medici care ajung să vadă și 100 de pacienți într-o singură gardă și, adesea, în România medicii trebuie să facă 3-4 gărzi pe lună pentru a suplini lipsa specialiștilor din spitale. Și asta se întâmplă tot mai frecvent: majoritatea unităților de primiri urgențe din spitalele județene din țară nu au suficienți medici.

La Ploiești sunt de două ori mai puțini medici decât trebuie, anunța recent Mediafax. La Sibiu, la Miercurea Ciuc, la Târgu-Jiu, la fel. Iar o gardă nu-i lucru simplu: ritmul și miza deciziilor pe care medicul trebuie să le ia, cantitatea de informații pe care trebuie să o proceseze într-un timp scurt, stresul uriaș atunci când are în față un pacient la limita dintre viață și moarte – toate acestea sunt o povară greu de dus și pentru câteva ore. Așa că puneți-vă în locul medicului: ați rezista unui astfel de ritm timp de 24 de ore non-stop? Și de mai multe ori pe lună?

Citeşte şi:  De ce seamănă partenerii de cuplu

La finalul unei gărzi grele abia reușești să ieși pe picioarele tale din spital. Am prieteni medici care, la finalul unor gărzi mai grele, fac frisoane și febră de oboseală. Am văzut colegi în spital nevoiți să-și pună o perfuzie pentru a rezista fizic până la finalul gărzii. De altfel, un studiu care a observat peste 2000 de medici a constatat că probabilitatea ca un medic să fie implicat într-un accident se dublează atunci când, la finalul unei gărzi, se întoarce acasă cu mașina. În plus, medicii se rănesc mai des cu ace sau alte obiecte ascuțite atunci când au gărzi de peste 20 de ore decât într-o zi normală. Astfel se explică de ce, comparați cu populația generală, medicii suferă mult mai frecvent de depresie sau de burn-out.

Și nu doar medicului îi este mai rău atunci când lucrează în continuu atât de mult. Ci și pacientului. Medicii care sunt nevoiți să lucreze în ture de peste 24 de ore fac de 5 ori mai multe erori de diagnosticare decât într-o zi obișnuită. Efectele sunt atât de serioase încât, în ianuarie 2018, Asociația Britanică a Medicilor a publicat un raport extins în care avertizează asupra tuturor problemelor create de orele lungi de muncă ale medicilor.

E ciudat că nu ne enervăm niciodată pe piloții de avion care sunt obligați prin lege să nu piloteze mai mult de 11 ore în continuu. Și nici pe șoferii de autocare care, tot prin lege, sunt obligați să ia zilnic pauze de cel puțin 11 ore. În schimb, pentru medicii sau asistentele aflate în gărzi mai lungi de 24 de ore nu avem prea multă compasiune. Asta deși, practic, ei ne pilotează sănătatea.